duminică, 12 mai 2013
sâmbătă, 11 mai 2013
vineri, 12 aprilie 2013
Monstrul din Loch Ness
Monstrul din Loch Ness este un animal care, din punct de vedere taxonomic, nu face parte din nicio familie sau specie, dar despre care se spune că trăiește în lacul Loch Ness din Scoția. Monstrul din Loch Ness este unul din cele mai cunoscute animale studiate de criptozoologie. Evidențele despre existența acestui animal sunt alcătuite din puține, dar mult disputate, fotografii și înregistrări cu sonarul: nu au fost descoperite schelete, urme, exemplare vii sau țesuturi. Localnicii l-au botezat Nessie, un nume folosit azi în toată lumea, încă din anii 1950.
Legenda moderna s-a nascut abia pe 2 mai 1933 cand a fost publicata stirea ca acest monstru a fost vazut.Un cuplu a sustinut ideea ca monstrul era pe mal, traversand drumul de pe tarm.
Ziarele britanice au trimis reporteri in Scotia pentru a veda monstrul.S-au gasit urmele unui imens animal patruped.Au fost luate mulaje cu urmele gasite in pamant si trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anuntat ca urmele erau ale unui hipopotam.
In 1934, o faimoasa fotografie, prezenta o creatura asemanatoare cu un dinozaur, al carei gat lung iesea din apele involburate. Aceasta fotografie i-a facut pe unii sa speculeze ca Nessie ( monstru ) era singurul supravietuitor al unei specii disparute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic, se presupune ca a disparut impreuna cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani in urma. Totusi, Loch Ness, a fost ingetat in timpul erei glaciare, astfel incat aceasta creatura ar fi trebuit sa strabata calea dintre mare si raul Ness in ultimii 10000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede ca a avut sangele rece, nu ar fi putut sa supravietuiasca multa vreme in apele inghetate din Loch Ness.
In anii ‘60 mai multe universitati britanice au organizat expeditii la Loch Ness, utilizand un sonar pentru a cerceta adancurile. Nu a fost descoperit nimic concludent dar un semn de intrebare ramane fiindca la fiecare expeditie, operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se miscau, fenomen pe care nu l-au putut explica.
In 1975, Academia de Stiinte Aplicate din Boston a combinat sonarul cu fotografia subacvatica. Dupa ce au facut fotografia, au marit-o zarind posibila inotatoare imensa, creatura asemanatoare unui plesiozaur.
S-au mai facut expeditii si in anii ‘80, ‘90 dar rezultatele au fost neconcludente.
Cercetari se fac in continuare, entuziasmul turistilor si al investigatorilor profesionisti sau amatori neputand fi stavilit.== Legende == Descrierea monstrului din Loch Ness amintește de o reptilă acvatică ce conviețuia pe vremuri cu dinozaurii, plesiozaurul, ceea ce reprezintă o interesantă temă de discuție pentru specialiștii de criptozoologie. Legendele despre un monstru sau un animal care trăiește în lac sunt cunoscute de aprox. 1500 ani. În 565, Sfântul Columban, un călugăr irlandez, a plecat spre Munții Scoției pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgânii ce locuiau acolo. Când a sosit pe malul lacului Loch Ness, a zărit un grup de localnici care tocmai așezau în mormânt trupul unui bărbat. Călugărul a întrebat în ce împrejurări a murit bărbatul, iar oamenii au răspuns, îndurerați, că nefericitul fusese ucis de monstrul care locuia în lac. Așa stând lucrurile, lui Columban i-a venit ideea strălucită cum să convertească întregul sat fără predici. Le-a cerut oamenilor să îl conducă până la lac. În scurt timp, din apele învolburate și-a făcut apariția bestia înfricoșătoare. Columban și-a ridicat mâinile, strigând: "Piei din ochii mei, creatură a iadului!". În aceeași clipă, monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri. Din acea zi, în Scoția a înflorit credința în Dumnezeu și, totodată, în monstru.
Din păcate, din Castelul Urquhart, cel mai mare castel din Scoția, situat pe malul vestic al lacului, nu au mai rămas decât ruinele. Poate că, dacă situația ar fi arătat altfel, castelul i-ar fi atras și pe turiștii care nu cred în existența monstrului din Loch Ness. Orășelul Beauly se poate mândri cu o tradiție demnă de respect. Numele i de trage de la vorbele rostite cândva în franceză de Maria Stuart: "Quel beau lieu!" ("Ce loc frumos!").
Legenda moderna s-a nascut abia pe 2 mai 1933 cand a fost publicata stirea ca acest monstru a fost vazut.Un cuplu a sustinut ideea ca monstrul era pe mal, traversand drumul de pe tarm.
Ziarele britanice au trimis reporteri in Scotia pentru a veda monstrul.S-au gasit urmele unui imens animal patruped.Au fost luate mulaje cu urmele gasite in pamant si trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anuntat ca urmele erau ale unui hipopotam.
In 1934, o faimoasa fotografie, prezenta o creatura asemanatoare cu un dinozaur, al carei gat lung iesea din apele involburate. Aceasta fotografie i-a facut pe unii sa speculeze ca Nessie ( monstru ) era singurul supravietuitor al unei specii disparute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic, se presupune ca a disparut impreuna cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani in urma. Totusi, Loch Ness, a fost ingetat in timpul erei glaciare, astfel incat aceasta creatura ar fi trebuit sa strabata calea dintre mare si raul Ness in ultimii 10000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede ca a avut sangele rece, nu ar fi putut sa supravietuiasca multa vreme in apele inghetate din Loch Ness.
In anii ‘60 mai multe universitati britanice au organizat expeditii la Loch Ness, utilizand un sonar pentru a cerceta adancurile. Nu a fost descoperit nimic concludent dar un semn de intrebare ramane fiindca la fiecare expeditie, operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se miscau, fenomen pe care nu l-au putut explica.
In 1975, Academia de Stiinte Aplicate din Boston a combinat sonarul cu fotografia subacvatica. Dupa ce au facut fotografia, au marit-o zarind posibila inotatoare imensa, creatura asemanatoare unui plesiozaur.
S-au mai facut expeditii si in anii ‘80, ‘90 dar rezultatele au fost neconcludente.
Cercetari se fac in continuare, entuziasmul turistilor si al investigatorilor profesionisti sau amatori neputand fi stavilit.== Legende == Descrierea monstrului din Loch Ness amintește de o reptilă acvatică ce conviețuia pe vremuri cu dinozaurii, plesiozaurul, ceea ce reprezintă o interesantă temă de discuție pentru specialiștii de criptozoologie. Legendele despre un monstru sau un animal care trăiește în lac sunt cunoscute de aprox. 1500 ani. În 565, Sfântul Columban, un călugăr irlandez, a plecat spre Munții Scoției pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu printre păgânii ce locuiau acolo. Când a sosit pe malul lacului Loch Ness, a zărit un grup de localnici care tocmai așezau în mormânt trupul unui bărbat. Călugărul a întrebat în ce împrejurări a murit bărbatul, iar oamenii au răspuns, îndurerați, că nefericitul fusese ucis de monstrul care locuia în lac. Așa stând lucrurile, lui Columban i-a venit ideea strălucită cum să convertească întregul sat fără predici. Le-a cerut oamenilor să îl conducă până la lac. În scurt timp, din apele învolburate și-a făcut apariția bestia înfricoșătoare. Columban și-a ridicat mâinile, strigând: "Piei din ochii mei, creatură a iadului!". În aceeași clipă, monstrul s-a scufundat din nou în adâncuri. Din acea zi, în Scoția a înflorit credința în Dumnezeu și, totodată, în monstru.
Observări
În 1827, Sir Walter Scott scria în jurnalul său despre o partidă de vânătoare a cărei țintă era "o uriașă vacă de mare". În 1880, scafandrul Duncan McDonalds declara că un monstru uriaș ar fi înotat în direcția sa. Însă Nessie își datorează faima soților Spicer, care, în iulie 1933, au zărit în apele lacului o creatură de aproape 9 metri lungime, asemănătoare cu un dinozaur. Deși oamenii de știință au ridiculizat această poveste, presa mondială a scris nenumărate articole despre descoperirea senzațională. Cu toate acestea, o fotografie credibilă a monstrului nu există nici până în ziua de astăzi.Obiective turistice
Mergând de-a lungul coastei vestice a Scoției, pe drumul paralel Canalului Caledoniei, la un ocol de vreo 10 kilometri, călătorul se va regăsi pe malul lacului care își datorează renumele celui mai faimos monstru din lume. Pentru Scoția, peisajul din jurul lacului este destul de monoton, de aceea legenda vie despre existența celebrei bestii este o adevărată mană cerească pentru responsabilii cu turismul din regiune. Vizitând Loch Ness, nu poți scăpa de influența monstrului. În orășelul Drumnadrochit se găsește Centrul Oficial de Expoziții dedicat Monstrului din Loch Ness, unde organizatorii încearcă din răsputeri să convingă turiștii că Nessie există, recurgând la prezentări de filme și la diverse exponate. De credința în existența monstrului depinde bunăstarea întregii regiuni.Din păcate, din Castelul Urquhart, cel mai mare castel din Scoția, situat pe malul vestic al lacului, nu au mai rămas decât ruinele. Poate că, dacă situația ar fi arătat altfel, castelul i-ar fi atras și pe turiștii care nu cred în existența monstrului din Loch Ness. Orășelul Beauly se poate mândri cu o tradiție demnă de respect. Numele i de trage de la vorbele rostite cândva în franceză de Maria Stuart: "Quel beau lieu!" ("Ce loc frumos!").
luni, 8 aprilie 2013
Cum arată echinocţiul de primăvară văzut din spaţiu?
Anul acesta, echinocţiul de primpvară a avut loc la data de 20 martie; în vechile culturi ale omenirii, acest eveniment astronomic marca prima zi a primăverii. În acest moment al anului, lungimea nopţii este egală cu cea a zilei, iar cantitatea de energie solară care „cade” asupra Emisferei Nordice a planetei noastre este egală cu cea primită de Emisfera Sudică. Iată cum se vede din spaţiu acest eveniment astronomic anual.
Imaginea a fost publicată de National Oceanographic and Atmospheric Administration (NOAA) din SUA, fiind realizată de satelitul GOES-13.
În fotografie se pot vedea cele două emisfere ale Pământului luminate în mod egal. Deşi satelitul GOES are senzori care monitorizează activitatea Soarelui, totuşi Soarele din fotografie a fost adăugat artificial, pentru o claritate mai bună a imaginii).
Pe măsură ce primăvara trece şi se apropie vara, Emisfera Nordică va primi mai multă lumină şi căldură de la Soare, creând astfel anotimpurile cu care ne-am obişnuit (vară în Emisfera Nordică, iarnă în cea Sudică).
Echinocţiul poate avea loc la date diferite de la un an la altul, între 19 şi 21 martie, şi la ore diferite.
Aceste variaţii au mai multe cauze:
în primul rând, anul nu are exact 365 de zile; astronomic vorbind, Pământul are nevoie de 365 de zile şi un sfert pentru a-şi parcurge orbita în jurul Soarelui. (Din acest motiv, o dată la patru ani se socoteşte câte un an bisect, de 366 de zile, pentru a compensa acest efect.)
în al doilea rând, Terra se roteşte în jurul Soarelui pe o orbită care nu e perfect eliptică, iar acest lucru, împreună cu efectele atracţiei gravitaţionale exercitate de celelalte planete din Sistemul Solar, modifică uşor orientarea Pământului faţă de Soare de la un an la altul.
Echinocţiile (care marchează sosirea primăverii şi a toamnei) şi solstiţiile (care marchează începutul verii şi al iernii) sunt momente în timp şi puncte în spaţiu care semnifică o tranziţie în călătoria anuală a planetei în jurul Soarelui.
La latitudinile înalte din Emisfera Nordică, momentul când ziua este egală cu noaptea poate surveni cu câteva zile înaintea echinocţiului de primăvară, în vreme ce în emisfera sudică momentul se poate petrece la câteva zile după echinocţiul din martie, conform datelor publicate de Serviciul Naţional de Meteorologie (National Weather Service) din SUA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)